miercuri, 27 aprilie 2011

o zi ca oricare alta...

m-am trezit... *greu ca intotdeauna
azi era ziua care incepe cu o slujba de dimineata *in sfarsit
am facut un dus + tot ritualul de dimineata *pe fuga ca intotdeauna
ma imbracam, tocmai legam o funda bluzei mele cand privind in oglinda am recunoscut. M-am recunoscut. Cumva purtam aceeasi bluza si aceiasi pantaloni ca exact acum exact in aceea zi cand ma pregateam sa incep ziua cu o slujba.
MI-am adus aminte... Atunci ma simteam vinovata ca merg sa cant la o slujba un pic mahmura. Parea mahmureala... Cum nu cunosteam starea, banuiam ca era de la acele cateva beri din seara dinainte. Nu stiam ca mahmureala se manifesta si la nivelul burtii, si doare in halul asta, chiar nici nu ma doare capul, doar burta...ciudat. Ma rog, nu stiu, trebuia sa avem tot felul de experiente in viata.
Imi aduc aminte exact ce trebuia sa cant atunci la slujba. Ce frumos a fost!
da, imi aduc aminte ca nu prea am fost in stare sa ma dezbrac singura de hainele alea
peste cateva zile stateam culcata pe un pat de spital asteptand o operatie despre care nu stiam ca va insemna in viata mea, si infruntam (nu singura) tot de ce imi era mai frica. Stiam ca poate nu voi putea fi femeie in sensul adevarat al cuvantului. Stiam ca poate raman cu un gol imens in suflet si in trup si stiam despre mine ca nu voi putea cauta niciodata un barbat stiind ca eu nu pot fi femeie deplina.
Da, ma priveam in oglinda. Sunt frumoasa. Si sanatoasa. Imi stau bine hainele astea. Ca un zambet de la Dumnezeu a venit aceeasi melodie pe care am cantat-o acum un an la slujba :)
Mai traiesc. Si in curand ma voi intalni ca barbatul de care ma indragostesc pe zi ce trece tot mai mult.
Exista vieti care sunt presus de multumiri.
Cum ar fi a mea...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu