spovedanie

forgive me Father, for I have sinned...
am inchis ochii, am adormit, am inceput sa ignor, am uitat.
nu am vorbit despre PACAT, nici despre Iisus.
am uitat esentialul. omul e pacatos din fire, si doar Iisus il poate scoate din starea asta. Am uitat sa zic asta. Am uitat esentialul.
am adormit, si nu m-am mai putut trezi. Am visat frumoase si urate, dar am uitat de realitate. Doar ca in somn nu exista RELATIE. Nu exista iubire. Pentru ca iubirea e relatie. Am uitat de relatia mea cu Dumnezeu. Am uitat ca ma iubeste. Am uitat sa-L iubesc.
am inceput sa cred in cosmar. Am crezut ca este realitate. Si nu am mai facut diferenta intre cosmarul Subconstientului si lumina Soarelui. Nu mi-am mai dat seama cand e zi si cand e noapte, si mai ales care e diferenta. Incetul cu incetul razele soarelui au inceput sa ma urmareasca cu cutite in cosmar. Acum mi-e frica sa deschid ochii. Ce se intampla daca razele chiar sunt cutite? Am uitat sa fac diferenta intre frica de cutit si dorul de soare, si am inceput sa-mi acopar ochii de soare, apoi sa port voal, apoi fular, apoi sapca si geaca si cizme si manusi in miez de vara. Oare ce se intampla daca imi dau jos toate astea? Va incepe cumva Soarele sa arunce cu cutite in mine? Oare de astea exista razele?
Am uitat sa fac diferenta, am uitat sa tin legatura.
Fear can stop you loving, love can stop your fears...
Imi pare rau ca am presupus un lucru atat de rau despre Raza, si am ales singura sa mor de frig. Dar nu mai vreau frig, vreau cald, vreau sa ma scald iar in razele Iubirii Tale. As vrea sa ma dezbrac, sa fiu cu totul goala in fata Ta, fara sa-mi fie frica sau rusine. Incerc incetul cu incetul sa imi dau jos hainele. Vezi asta? Privesti asta cu drag? Ma ajuti? Vrei te rog, sa ma primesti iar in caldura razelor Tale?
multumesc
slava Tie Doamne!
Amin